Procesul Bologna


Pe data de 19 iunie 1999, la un an după Declaraţia de la Sorbona, Miniştrii responsabili pentru învăţământul superior din 29 de ţări europene au semnat Declaraţia de la Bologna, convenind asupra a şase obiective comune importante pentru dezvoltarea coerentă şi armonioasă în domeniul învăţământului superior pentru anul 2010.

România a semnat Declaraţia de la Bologna în 1999, angajându-se astfel să includă obiectivele stabilite în priorităţile învăţământului superior românesc.

La următoarea conferinţă ce a avut loc la Praga pe data de 19 mai 2001, numărul obiectivelor a crescut de la 6 la 9, iar statele semnatare şi-au reafirmat obligaţiunile de a forma Spaţiul European al învăţământului superior până în 2010.

Pe data de 19 septembrie 2003, Miniştrii responsabili pentru învăţământul superior din 33 de ţări ale Europei s-au întâlnit la Berlin cu scopul de a analiza progresele obţinute în domeniu şi de a stabili priorităţile şi noile obiective pentru anii următori cu scopul de a accelera formarea Spaţiului european al învăţământului superior. La Berlin, Miniştrii au stabilit necesitatea ca Spaţiul European al învăţământului superior să beneficieze de sinergiile cu Spaţiul European al cercetării, consolidând astfel o Europă bazată pe cunoaştere. Scopul acestei acţiuni este de a păstra bogăţia culturală şi diversitatea lingvistică a Europei, precum şi de a educa potenţialul de inovaţie, de dezvoltare economică şi socială prin cooperarea între instituţiile europene de învăţământ superior.

Conferinţa miniştrilor de la Bergen din 2005, a adus pe agenda miniştrilor europeni pentru învăţământ superior implementarea cadrelor naţionale pentru calificări, acordarea şi recunoaşterea diplomelor comune, inclusiv la nivel doctoral şi crearea de oportunităţi pentru trasee educaţionale flexibile în învăţământul superior, inclusiv prin proceduri de recunoaştere a învăţării anterioare.

În mai 2007, miniştrii prezenţi la Londra au luat în discuţie caracteristicile Spaţiului european al învăţământului superior, stabilind ca priorităţi pentru următorii doi ani: mobilităţile, dimensiunea socială, culegerea de date statistice şi conceptul de “Employability” al diplomelor.

România a semnat Declaraţia de la Bologna în 1999, fiind una din cele 29 de ţări semnatare, angajându-se astfel să includă obiectivele stabilite în priorităţile învăţământului superior românesc.

Procesul Bologna a însemnat pentru toate statele participante reforme profunde ale învăţământului superior, marcate prin schimbări de legislaţie şi reconsiderarea principiilor de bază ale procesului educaţional pentru o societate bazată pe cunoaştere.

Progresele realizate în îndeplinirea obiectivelor Bologna sunt marcate prin rapoartele naţionale bienale, realizate în vederea conferinţei miniştrilor responsabili pentru învăţământ superior din ţările participante la Procesul Bologna. Progresele sunt astfel evaluate în cadrul procesului de stocktaking, iar rezultatele acestui proces de inventariere se concretizează în prezentarea unui scor de ţară conform progreselor realizate şi stadiului reformelor. Până acum au fost realizate două astfel de exerciţii de evaluare – în 2005 şi 2007.

România a prezentat până acum trei rapoarte naţionale: în 2003 la Conferinţa miniştrilor de la Berlin, în 2005 la Conferinţa miniştrilor de la Bergen şi în 2007 la Conferinţa Miniştrilor de la Londra.

Principalul for de decizie în cadrul Procesului Bologna este Grupul de urmărire a implementării Procesului Bologna (BFUG), unde statele participante la proces sunt reprezentaţi la nivel de secretar de stat, director general sau expert.

De asemenea, în perioada 2005-2007, România a fost reprezentată în două grupuri de lucru (Portabilitea burselor şi creditelor de studiu, respectiv Inventarierea Progreselor) ale programului de lucru propus de Marea Britanie, care a deţinut preşedinţia Secretariatului Grupului de urmărire a implementării Procesului Bologna (BFUG).

În prezent preşedinţia Secretariatului Grupul de urmărire a implementării Procesului Bologna este deţinută de ţările Benelux, următoarea conferinţă a miniştrilor educaţiei urmând a avea loc în aprilie 2009 la Louvain.

EVOLUŢIA ŞI OBIECTIVELE PROCESULUI BOLOGNA

1999 – DECLARAŢIA DE LA BOLOGNA6 obiective

1. Recunoaşterea diplomelor: adoptarea unui sistem de diplome comparabile şi bine definite
2. Adoptarea unui sistem bazat pe două cicluri (bachelor / master)
3. Implementarea sistemului de credite (ECTS)
4. Promovarea mobilităţii
5. Promovarea cooperării europene în domeniul asigurării calităţii
6. Promovarea dimensiunii europene în învăţământul superior

2001 – COMUNICATUL MINIŞTRILOR DE LA PRAGA – 9 obiective

7. Învăţarea pe tot parcursul vieţii
8. Dimensiunea socială
9. Promovarea caracterului atractiv al spaţiului european al învăţământului superior

2003 -COMUNICATUL MINIŞTRILOR DE LA BERLIN – 10 obiective

10. Spaţiul european al învăţământului superior şi Spaţiul european al cercetării – doi piloni ai societăţii bazate pe cunoaştere

2005 – COMUNICATUL MINIŞTRILOR DE LA BERGEN

Priorităţi intermediare
– Introducerea modelelor de analiză de sistem pentru agenţiile de asigurare a calităţii, aşa cum au fost ele propuse în Raportul ENQA;
– Implementarea cadrelor naţionale pentru calificări;

– Acordarea şi recunoaşterea diplomelor comune, inclusiv la nivel doctoral;
– Crearea de oportunităţi pentru trasee educaţionale flexibile în învăţământul superior, inclusiv prin proceduri de recunoaştere a învăţării anterioare.

2007 – COMUNICATUL MINIŞTRILOR DE LA LONDRA

Priorităţi intermediare
– Mobilităţi
– Dimensiunea socială
– Culegerea de date statistice
– “Employability”
– Spaţiul European al învăţământului superior în context global